Grigore versus Stalin

Într-una dintre multele zile în care aveam cursuri dimineața la 8, la Universitate și eu mă trezeam la 9, am decis că mână cerească ce mă va apuca de guler și transporta până în centru cu rapiditate va fi un taxi.

Cu inima în dinți si portofelul în mână m-am urcat în primul taxi care mi-a ieșit în cale. Primul, dar nu și singurul, căci șoferul - un individ ce era întruchiparea lui Emil Boc după o beție cruntă- n-a vrut să mă ducă până la facultate: “E prea scurt bă, nici n-apuc să-mi beau cafeaua și să citesc Libertatea până ajungem acolo”. Am părăsit taxiul resemnat de faptul că n-aveam să iau parte la actul de jonglerie cu bunul simț și legislața rutieră.

Al doilea a fost cu noroc. Taximetristul părea a fi prins în purgatoriul eleganței și al îngrijirii de sine. Avea o cămașă albă și apretată, impecabilă, dar pe care o acoperea o geaca de blugi; mirosea plăcut a aftershave dar era neras de câteva zile bune; dunga panalonilor era de neclintit dar avea fermoarul deschis. “Hai să trăiești!” mi-a spus călduros taximetristul. Am făcut cunoștință cu el prin legitimația atârnată de oglinda retrovizoare – îl chema Grigore. Nu pot să estimez sigur câți ani avea, dar pot să pun pariu că cel puțin jumătate din ei îi petrecuse în spatele volanului

“La Universitate vă rog, în fața fântânii” i-am spus lui Grigore. “Bun, pe cai atunci!” a răspuns taximetristul.

“Trebuie să iubești orașul ăsta” am zis sarcastic. În nici două sute de metri parcurși am prins trei semafoare. “Tot răul spre bine” a zis Grigore. Și-a lins buzele crăpate și a scos din portieră un sandwich mare învelit într-un șervețel de hârtie. A mușcat cu poftă din jumătatea de pâine, frunzele de salată pârâind sub dinții lui galbeni.

“Băi, important e să mănânci sănătos. Dacă mâncarea e bună, și organismul e bine!” a zis taximetristul împrăștiind firimituri pe volan. “Bunicu’ a fost om bun, om sănătos și vânjos ca bradu’! Știi cât a trăit? O sută și trei ani mă! Și-a mers pe picioarele lui până a murit! Da’ știi de ce?” Grigore se uita la mine. Ceva din zâmbetul lui pătat cu bucățele de salată verde și din ochii de culoarea salamului din sandwich îmi spunea că e o întrebare retorică. N-a așteptat mult răspunsul, și cu privirea din nou la mașina din față în care tocmai era să intre mi-a spus: “ Bunicu’ în fiecare dimineață când se trezea mânca jumate de ceapă și dădea pe gât o cană de țuică. De când era băiet tânar. Asta înseamnă bă să fii sănătos ca stejarul! Nu toate porcăriile astea de Janc Food sau cum le zice.” I-am zâmbit. Nu mâncasem nimic de dimineață și probabil prânzul meu avea să fie o pungă de cipsuri, între cursuri. Mă gândeam totuși cum ar fi să beau o cană de țuică, dimineața, în drum spre facultate. Frumos mod de a-ți începe ziua.

Grigore a înghițit ultima bucată din sandwich sincronizându-se perfect cu trecerea pe lângă o mașină de la aceeasi firma de taxi.

“Băi frate, uite-l mă și p-ăsta!” a zis în timp ce, cu mâna scoasă pe geam, mi-a arătat șoferul. “Băi Stalin, ‘te-n pizda matii!” a strigat Grigore râzând. “Stalin”, șoferul celuilalt taxiu a râs și el și a făcut cu mâna. Odată ce am depășit mașina condusă de tiranul rus, taximetristul meu a simțit nevoia unei explicații. Am ascultat atent, absorbit de modul în care povestea.

“Nenorocitu’ ăsta e unu’ Vasile, coleg cu mine; ai văzut mă ce mustață are?” a spus râzând din nou. “D-aia i-se zice Stalin, și mai e și slab al dracului. Că nu mănâncă idiotu’ carne deloc. E vegi- , vego-, vegetarian d-ăla, sau cum dracu’ i-o zice, mănâncă numai iarbă. Păi nu știu cum ești tu frățioare, da’ io dacă două zile nu mănânc carne deloc leșin. Așa, o fleică d-aia de porc cu un pic de grăsime. Să știi de la mine, carnea de porc e cea mai bună legumă”. Grigore a oprit mașina lângă fântâni și cât am scos eu banii pentru cursă și-a imaginat, probabil, un grătar sfârâind. Sănătate curată.

Morala:

1.E important să mănânci sănătos, nu ca Stalin.

2.Fleica de porc pansează spiritul și vindecă răni.

3. Jumătate de ceapă și o cană de țuică zilnic dacă vrei să traiești mult

4. Mi-a fost frică să-mi iau o pungă de cipsuri când am coborât din taxi, ca să nu țipe Grigore la mine.